De vorbă cu Andrei Roșu
Vă prezentăm un interviu cu Andrei Roșu, un om de la care putem învăța din orice domeniu asupra căruia și-a îndreptat atenția. Tot ce-și propune să facă se concretizează fie într-un record mondial, fie într-un business sustenabil de succes.

Andrei Roșu este un om de la care putem învăța din orice domeniu asupra căruia și-a îndreptat atenția. Tot ce-și propune să facă se concretizează fie într-un record mondial, fie într-un business sustenabil de succes. Andrei reușește să creeze perspective noi și să schimbe mentalități printr-o naturalețe unică.

Orice domeniu în care și-a lăsat amprenta poate fi o matrice de urmat pentru oricine își dorește să obțină succesul în industria respectivă.

Pe scurt, Andrei Roșu este sportiv de anduranță, antreprenor de succes, speaker motivațional, organizator de evenimente sportive și caritabile, susținător de cauze sociale și donator voluntar de sânge.

Andrei Roșu apare și în Guiness World Records. El este prima persoană care a finalizat circuitul 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente, iar în 2010 a devenit primul om din lume care a susținut un concert la tobe la Polul Nord – pe melodia Yellow de la Coldplay sa fim mai exacți.  În 2015 a devenit primul român care a traversat înot Canalul Mânecii.
Este inițiatorul celui mai important proiect de running și fundraising din România, Transmaraton.
Pentru a ajuta oamenii să devină activi a creat și aplicația 42Kroșu– de la canapea la maraton în 4 luni. Cu alte cuvinte, Andrei e o inspirație în toate domeniile în care activează.

Cum reușești să fi atât de eficient? Care e secretul tău?

Consider că pur și simplu am aplicat ce am citit, nu cred că am vreun secret la capitolul eficienței și nu cred că am inventat ceva în zona asta. Atunci când vrei să ai mai mult timp la dispoziție pentru diverse proiecte personale și profesionale începi să cauți informații pe internet, în cărți. Ulterior aplici informațiile și vezi ce se potrivește și ce nu. Deși am pornit de la o fire destul de dezordonată, ușor-ușor am început să mă disciplinez.
Ca program, îmi împart fiecare zi în câteva segmente distincte. Prima parte a zilei, trezindu-mă devreme, este timpul pe care îl petrec cu propria persoană. Fac sport, încerc să mă pun într-o dispoziție foarte bună pentru a face lucruri – încât să am motoarele pornite. După care urmează viața profesională, iar apoi este timpul de calitate petrecut împreună cu familia, în ultima parte a zilei.
În rest, folosesc foarte mult agenda. În general, ce nu se regăsește în agendă nici nu se întâmplă, astfel că îmi notez în agendă tot ce vreau să realizez, respectiv acele bucățele mici din proiectele foarte mari care se întind pe o durată foarte mare. Încerc să nu aglomerez, încât să nu fiu stresat, iar lucrurile merg în direcția potrivită.

Ce fel de persoane alegi să ai în jur? Are anturajul un rol important în viața ta?

Interesant este când ai diverse proiecte de realizat, sau când ai vise de îndeplinit. Atunci creierul tău începe să facă o triere, să întrebe: “ok, persoana asta cu care te întâlnești acum, sau din anturajul tău, are legătură cu obiectivele tale sau nu?”. E consumator de energie sau nu; vampir energetic sau te ajută, îți oferă informațiile necesare, îți oferă un sprijin emoțional sau de altă natură? Așa cum de fapt îți adaptezi întregul stil de viață în funcție de obiective. Și despre ce pui în farfurie, te întrebi dacă are legătură cu faptul că peste o lună alerg un ultramaraton sau nu are legătură. De asemeni ora la care mă trezesc și ora la care mă culc.

Cred că și anturajul face parte din toate aceste elemente din viața mea care se aliniază cumva obiectivelor mele. Se spune că ori lucrezi la obiectivul tău, ori ești angajat să lucrezi la obiectivul altuia.
Da, consider că anturajul are un rol important în viață, în viața fiecăruia dintre noi. Cred că la început am reușit să fac puțină curățenie în anturajul meu. Am plecat de la a fi fumător și de la a fi supraponderal, de la zona asta de grătare la sfârșit de săptămână, de fumat, și evident am renunțat la anturajul care nu înțelegea noile pasiuni. Ușor-ușor am cunoscut alți oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu mine. 

Care a fost motivul care te-a determinat să devii vegan?

Am venit din mai multe direcții spre veganism. Cred că exista în mine încă de mic, (și în orice om există în copilărie) o parte care cu siguranță nu-și dorește să facă rău animalelor, exceptând niște patologii. Nu cred că există copii care se bucură când văd animale suferind.

Sigur, ulterior, cultural, noi suntem inoculați cu ideea că trebuie să mâncăm carne, că trebuie să mâncăm diverse produse de origine animală, și în plus, luându-le direct de la raft sau direct din farfurie nu ne mai punem întrebări. După care totul devine obișnuință.

Dar astfel, în cazul meu, când am început să alerg în 2010 am observat că mă descurc mult mai bine cu alimente de origine vegetală. În general în sportul de anduranță ai nevoie de nutrienți de calitate, care să te ajute să te refaci rapid, și de asemenea, nutrienți care să te ajute să alergi. Pentru că atunci când mănânci câteva chiftele, un hamburger de vită sau de porc, e greu să ieși și să alergi.

În momentul în care faci sport de anduranță, citești foarte mult, atât despre sportul de anduranță cât și despre oamenii care participă la astfel de curse. Împrumuți și din filozofia lor de viață, observi că sunt oameni implicați social, vezi că sunt interesați de mediu și realizezi ce impact devastator îl are industria creșterii animalelor asupra mediului.
Un alt factor a fost că fiind părinte a doi copii e cumva disonant să le povestești lor de dragostea față de animale și în același timp să le pui pe o farfurie o friptură.

Ce sfaturi ai pentru cei ce doresc urmeze o dietă vegană?

În primul rând, cei care vor să urmeze cu adevărat o dietă vegană trebuie să-și descopere de ce-ul, care este motivul pentru care fac asta, pentru că dacă e doar o modă, o fiță de moment sau o încercare de a da jos niște kilograme, printr-o dietă – care întâmplător se numește vegană, atunci este posibil să nu fie foarte sustenabil.

După descoperirea motivului pentru care doresc să devină vegani să se documenteze foarte bine deoarece într-o dietă poți să reușești sau să eșuezi lamentabil. Dacă înlocuiești brusc produse de origine animală care sunt concentrate în nutrienți, le înlocuiești cu produse din ulei, cu chips-uri sau cu cartofi prăjiți, te duci cu sănătatea într-o direcție pe care n-o dorești. Deci e foarte important să fii atent și la ce pui în farfurie. Îi îndemn să opteze pentru zona de legume, fructe și cereale.   

Ce suplimente şi super alimente recomanzi?

Cred că atunci când te gândești a-ți ajusta sau reajusta nutriția trebuie să pleci de la obiective. Odată ce îți faci niște analize și vezi că totul este în regulă, – și în situația asta nu văd de ce ar fi necesar să incluzi suplimente sau super alimente în nutriția ta, după care, dacă ai obiective care implică un efort fizic susținut, atunci trebuie să te îndrepți către suplimente care să te ajute în efortul tău. Personal nu sunt mare fan al suplimentelor, în afară de B12, în principal, nu văd că ar trebui să iau un supliment, nu e ceva care nu se găsește în nutriția de origine vegetală. Eu am o dietă destul de simplă. Micul dejun e la fel de vreo 10 ani, e un shake pe bază de lapte vegetal în care pun o mulțime de fructe de pădure, congelate, diverse tipuri, de la cătină până la afine, plus coacăze, zmeură, căpșuni, – cam toate fructele de pădure care se găsesc în supermarketuri în mixuri congelate.

Toamna îmi procur eu, îmi fac propriul stoc, dar restul anului îmi cumpăr din supermarket.
După adăugarea fructelor în shake suplimentez cu câte un vârf de linguriță de ierburi. Nu le-aș spune super-alimente, ci pur și simplu ierburi uscate bogate în nutrienți, în special în antioxidanți, dar și în fier și în alte minerale. Câte un vârf de scorțișoară, de pudră de ghimbir, de cacao, de piper, de nucșoară,  două-trei cuișoare, cardamon, plus o banană și cimbru uscat, pentru fier. Cam asta este baza.
Sigur, în funcție de sezon mai pot adăuga caise și alte fructe. Mai pun și avocado pentru că e o sursă bogată în grăsimi. Beau mixul ăsta, uneori îl consum și cu granola – bineînțeles de la Filgud 😁. Adaug și 2-3 nuci braziliene în mixul cu granola, pentru seleniu.
În ziua de azi sunt aplicații care îți spun exact în funcție de jurnalul alimentar pe care ți-l notezi o zi-două-trei dacă ai sau nu carențe în nutriție. Vă încurajez cu drag să folosiți așa ceva, eu folosesc checkyourfood.com, dar sunt foarte multe.

Să vorbim despre cel mai frumos căţel din lume, Hoka. Un adevărat dog-fluencer care învaţă pet owner-ii că îşi pot hrăni animalele sănătos şi cruelty-free. De ce e mai bine ca animalele să fie hrănite cu produse vegane?

Aici discuția trebuie privită din 2 unghiuri, de ce e mai bine pentru animal, și de ce e mai bine pentru mediu, și pentru noi, pentru că suntem parte a mediului.

  1.  În primul rând, hrănind un animal cu plante, nu vei omori alte animale pentru a-l crește pe acesta. Este cumva bizar să-ți cumperi un animal, cel puțin ca om care iubește mediul și animalele și pe parcursul vieții lui să omori sute de alte animale anual, fie că e vorba de pești, păsări, porcușori sau viței. Am văzut mai nou și nutriție pe bază de cal.  Asta o dată.
  2. Pentru animal, și aici vorbim de câine pentru că nu mă pricep la pisici sau alte animale domestice. Câinele, crescând de foarte mult timp pe lângă oameni, – e vorba de zeci de mii de ani –  s-a adaptat foarte mult la nutriția de omnivor oportunist pe care a avut-o omul în istoria sa. Atunci, el poate avea cu ușurință o dietă bazată pe plante.

Dacă ne uităm la foarte mulți câini domestici din ziua de astăzi, au probleme medicale asemănătoare cu cele pe care le au și oamenii. Cancerul a crescut foarte mult, diabetul, sunt probleme cauzate de stilul de viață. Aici vorbim de puțină mișcare, și în general câinele face mișcare cât face stăpânul pentru că cei mai mulți câini stau în apartamente.

De asemenea, dacă vorbim de carnea din industria de carne pentru câini, cu siguranță aceea e de o calitate îndoielnică. Cam astea ar fi motivele, odată pentru animale, doi pentru mediu, trei pentru câinele în sine.

Cum a început Hoka să aibă o astfel de dietă?

Situația a fost interesantă pentru că m-am văzut în fața faptului împlinit. Copiii au vrut un câine, am adus câinele acasă, după  care a venit întrebarea cu ce îl hrănim? Primisem de la canișă un săculeț cu boabe făcute din somon și curcan, și atunci mi s-a aprins un 💡beculeț, stai puțin că e anormal să ținem un câine 10-15 ani și să contribuim la un masacru doar pentru ego-ul nostru. Am început să mă documentez, să văd dacă un câine poate fi vegan. Pur și simplu un google search, can a dog be vegan 😁 și răspunsul a fost da – dacă: și acolo trebuiau îndeplinite niște condiții.

Din fericire, în ziua de astăzi este foarte simplu să oferi o dietă  bazată pe nutriție din plante unui câine pentru că există alternativa aceea simplă de boabe, în care proteina de origine animală este înlocuită cu proteina vegetală, dar boabele acelea sunt fortificate cu toate vitaminele și cu toți nutrienții de care are nevoie câinele, așa cum și celelalte boabe sunt fortificate. Singura diferență este sursa proteinei. Nici măcar nu este nevoie de un efort să gătești zilnic diverse alimente, să faci un calcul extraordinar de nutrienți, de aminoacizi, de grăsimi și de carbohidrați, trebuie doar să îi dai boabele respective.  Dacă dorești neapărat să mai suplimentezi din când în când, sigur, poți să îi gătești, să îi dai din nutriția ta, mai ales dacă nutriția ta se bazează pe plante.

Care sunt paşii pe care îi recomanzi celor care doresc să urmeze acest stil de alimentaţie pentru animăluţele lor?

Ca o continuare la întrebarea precedentă în care am arătat că nu sunt atât de mulți pași de urmat, mai pot adăuga că trebuie să ai curaj pentru că de multe ori ne este teamă. Ne putem confrunta cu diverse frici  (dacă o să îi dau să mănânce ceva care e nutriție vegană și moare animalul, și o să sufăr toată viața; sau o să am cine știe ce repercursiuni ale autorităților asupra mea; sau prietenii o să râdă de mine; sau cine știe ce o să se întâmple).
Eu cred că pur și simplu te duci frumos la veterinar, poți să ceri o opinie. Acum veterinarii au mai citit și ei și sunt mai deschiși către o astfel de nutriție, chiar dacă nu au practicat în școală pentru că nu se produceau alimente vegane acum câțiva zeci de ani. Dar, pe măsură ce câinii au început să aibă probleme de la alergii severe până la cancere, au început și companiile mari să producă mâncare pentru câini hipoalergenică fără carne. Așa că sigur că s-au mai deschis și ei.
 Pot intra și pe Câini vegani Romania, pagina de Facebook pe care am creat-o special pentru a pune acolo toate firmele care vând astfel de boabe, astfel încât să fie misiunea mult mai ușoară, sau există chiar Vegan Dog Nutrition, este un grup internațional foarte mare cu zeci de mii de oameni, și acolo iar găsești foarte mult suport.

Iubim produsele Filgud. Ce ne poţi spune despre brand în 2022?

Foarte pe scurt, am debutat în 2020, deși ideea ne-a venit un pic mai devreme. În 2018 am făcut un curs de bucătărie vegană și de acolo a început să ia avânt această idee. De-abia în 2020 am început să vindem, în plină pandemie. Interesul pentru aceste produse este din ce în ce mai mare. Am extins gama. Am debutat inițial cu 3 produse: un tartinabil de caju cu ceapă și mărar; cu pastă de amaranth cu ceapă roșie care imită foarte bine salata de icre și cu o specialitate ecologică din caju cu multe probiotice. Acum gama noastră depășește 10 produse și vom avea în curând și o linie de mezeluri. Dacă în 2020 aveam vreo 4-5 magazine partenere în care vindeam, acum suntem la peste 120 și sperăm să depășim 200 anul acesta, 200 de locații în București și toată țara. Ne-am mutat într-o locație de producție mult mai mare, avem o capacitate care depășește un milion de unități pe an. Sperăm să creștem și sperăm să ieșim și în afara țării.

Pentru că sunt niște produse extraordinare, încerc să nu fiu biased, nu pot să fiu foarte obiectiv, dar discutând cu mulți străini veniți în România îmi dau seama că gama de produse Filgud nu se adresează cultural românilor, ci merge foarte bine și internațional. Avem și o granola care a fost premiată anul trecut pentru cel mai bun produs la categoria sănătate și nutriție din România. Avem încredere că putem avea o poveste de succes cu Filgud, producție românească în afara țării. Clienții din România au răspuns foarte bine și le mulțumesc foarte mult. Este greu până încearcă cineva, după ce a încercat nu cred că mai lasă borcanul din mână. În orice caz, devine un client foarte fidel.

Ce părere ai despre sanctuarele din România? Consideri că ar fi necesare mai multe campanii de awareness pentru promovarea acestui stil de viață natural al animalelor de fermă?

Este nevoie de așa ceva și mă bucur că există astfel de locuri în România. Da, cred că ar trebui popularizate. Încă de la clasa întâi copiii trebuie să știe că există pentru că de multe ori copiii nu realizează suferința animalelor, pentru că atunci când se organizează Școala Altfel, copiii nu sunt duși la abatoare, – e normal să nu îi ducem acolo să nu îi traumatizăm, – dar e bine să afle despre sanctuare, să vadă animăluțele într-un mediu apropiat de ceea ce ar trebui să presupună un mediu pentru un animal, acum cât încă mai sunt animale pe planetă pentru că la ritmul în care despădurește și se extinde civilizația noastră, s-ar putea să fim printre ultimele generații care se bucură să vadă animalele în libertate.

M-aș bucura să văd copiii vizitând și jucându-se cu animăluțele, să vadă că au emoții și văcuțele, mieii, porcușorii și toate animalele domestice. Ca și câinii și pisicile, nu ar trebui să punem o delimitare între ele, au un suflet și e păcat să ajungă în farfurie.

Ce planuri de viitor ai?

Deși unele planuri au fost întârziate de pandemie, în 2018 am luat decizia de a deveni pilot de balon cu aer cald, am luat licența de pilot și am în continuare planul să fac câteva recorduri mondiale cu baloane cu aer cald, asta în zona de proiecte de anduranță.

În rest alerg în fiecare zi, mă mențin în formă. Mi-aș dori la 100 de ani să fiu în continuare capabil să fac sport.
Pe plan profesional desigur că vrem să scalăm, să creștem acest proiect cu produse numit Filgud. Copiii se apropie de vârsta adolescenței, astfel că și acest lucru va fi o provocare, și cam atât.

Important e să fi pregătit pentru ce-ți rezervă viitorul. Dacă ești pregătit fizic și psihic, cred că poți să duci la bun sfârșit orice proiect oricât de dificil ar fi.

Îți mulțumim!

Vă recomandăm să îl urmăriți pe Andrei Roșu pe toate canalele media, știm că merită.

Facebook | Instagram | Filgud | 42kroșu | Transmaraton

Interviu realizat cu drag de Sandra!

Alte
articole